MEDIATORUL

 Potrivit Art. 7 din Legea nr. 192/16.05.2006,

<<Poate deveni mediator persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are capacitate deplina de exercitiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani;
d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;
e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;.
g) a fost autorizata ca mediator, in conditiile prezentei legi.>>

În lucrarea „Medierea şi concilierea: norme europene şi naţionale”
Éric Battistoni, judecător,Tribunalul Muncii din Verviers, Belgia
Marco Bouchard, Procuror,Parchetul din Torino, Italia stipulează:

“ În „Codul de conduită al mediatorului” din data de 4 iulie 2004, Comisia Europeană a emis diferite deziderate, în speranţa garantării spaţiului de mediere:
Mediatorii trebuie să fie competenţi şi să cunoască foarte bine procedura de mediere. Ei trebuie să beneficieze de bună pregătire, încă de la început şi să se formeze în mod constant, atât pe plan teoretic, cât şi practic, cu precădere în funcţie de normele sau sistemele de acreditare în vigoare în statul membru în care îşi desfăşoară activitatea.
Mediatorul trebuie să se asigure că posedă pregătirea şi competenţele necesare pentru a conduce medierea înainte de a accepta să fie desemnat în acest scop, şi, la cerere, să ofere părţilor informaţii privind pregătirea şi experienţa sa.
Mediatorii pot face publicitate pentru serviciile lor, cu profesionalism, cinste şi demnitate.
Acţiunea mediatorului trebuie să fie în permanenţă imparţială şi trebuie văzută ca atare.

Mediatorul trebuie să se angajeze spre a servi tuturor părţilor, într-un mod echitabil, în cadrul medierii. Înainte de a-şi începe sau continua medierea, mediatorul trebuie să divulge toate circumstanţele care sunt de natură să îi afecteze independenţa sau să antreneze un conflict de interese sau care sunt susceptibile să fie considerate ca atare. Această obligaţie subzistă pe tot parcursul procedurii.
Aceste circumstanţe sunt:

• orice relaţie privată sau profesională cu una dintre părţi,
• orice interes financiar sau de altă natură, direct sau indirect, la sfârşitul medierii,
• faptul că mediatorul sau un membru al cabinetului său a acţionat într-o altă calitate decât aceea de mediator pentru una dintre părţi.

În astfel de cazuri, mediatorul nu poate accepta sau continua medierea decât dacă este sigur că poate să o conducă în mod complet independent şi neutru pentru a garanta o imparţialitate totală, şi aceasta numai după ce părţile îşi vor fi dat consimţământul în mod expres.
Mediatorul trebuie să se asigure că părţile participante la mediere înţeleg caracteristicile procedurii de mediere şi rolul mediatorului şi al părţilor în cadrul acestei proceduri.
Mediatorul trebuie să se asigure, în mod special înaintea începerii medierii, că părţile au înţeles şi acceptat în mod expres condiţiile generale ale acordului de mediere, cu precădere toate dispoziţiile relative la obligaţiile de confidenţialitate care le revin mediatorului şi păţilor.
La cererea părţilor, acordul de mediere poate să îmbrace şi forma scrisă.
Mediatorul poate, la cererea părţilor şi în limitele competenţei sale, să informeze părţile cu privire la modalitatea prin care acestea pot să oficializeze regulamentul şi asupra posibilităţilor de a-l face să devină executoriu.
Părţile sunt libere să convină cu mediatorul, cu referire la o reglementare sau nu, asupra modului în care medierea trebuie condusă.
Mediatorul poate să asculte părţile în mod separat, în cazul în care el consideră că acest lucru este util.
Mediatorul trebuie să se asigure de faptul că toate părţile au posibilitatea de a participa în mod efectiv la procedură. În acest caz, mediatorul trebuie să informeze părţile şi poate să pună capăt medierii:

• dacă înţelegerea în curs de concretizare i se pare inaplicabilă sau nelegală, cu privire la circumstanţele în cazul dat, sau pentru că nu se consideră competent pentru a încheia o astfel de înţelegere,
• dacă o continuare a medierii are puţine şanse să ducă la o înţelegere.

Mediatorul trebuie să vegheze asupra bunei desfăşurări a procedurii, ţinând cont de circumstanţele în cauză, ceea ce include şi eventualele dezechilibre ale raporturilor de forţă şi de legislaţie, precum şi toate doleanţele pe care părţile le pot exprima, dar şi necesitatea unei soluţionări rapide a litigiului.
Mediatorul ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că toate părţile îşi dau consimţământul pentru înţelegere, în perfectă cunoştinţă de cauză, şi că îi înţeleg dispoziţiile.

Părţile pot, în orice moment, să se retragă de la mediere, fără să fie nevoite să îşi motiveze decizia.
Mediatorul trebuie să comunice părţilor informaţii complete cu privire la modul de remunerare pe care acesta are de gând să îl aplice. El nu trebuie să accepte o mediere înainte ca toate părţile implicate să îşi fi dat acordul cu privire la modul de calculare al acestei remuneraţii.
Cu excepţia unei obligaţii legale sau de ordine publică, mediatorul trebuie să respecte secretul profesional cu privire la toate informaţiile care decurg din procesul de mediere sau cu privire la acesta, ceea ce include şi faptul că medierea trebuie să aibă loc sau a avut loc.

În afara unei obligaţii legale, nicio informaţie divulgată mediatorului de una dintre părţi, în mod confidenţial, nu poate fi comunicată celorlalte părţi, fără autorizaţie”.