NOŢIUNI EXPLICATIVE

MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediaţie. [Pr.: -di-e-] – V. media.
Sursa: DEX ’98 (1998)

MEDIATÓR m. și f. Persoană care mediază un acord între două părţi; mijlocitor;  intermediar. [lat. mediator ] Sinonime: mijlocitor, intermediar, împăciuitor, interpunător. Sursa: NODEX (2002)

COMUNICÁRE (comunica) s. f. 1. Înştiinţare, ştire, veste. ♦ (Dr.) Aducere la cunoştinţa părţilor dintr-un proces a unor acte de procedură (acţiune, întîmpinare, hotărîre) în vederea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obişnuit de la data comunicării. 2. Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei lucrări ştiinţifice.3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interacţiune psiho-socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup. ◊ (ETOL.) C.animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariţia unei adaptări reciproce comportamentale (ex. recunoaşterea specifică, obligatorie pentru animalele care îşi împarte terit. cu alte specii şi general valabilă în tot regnul animal; recunoaşterea tinerilor de către părinţi este legată de diferiţi stimuli vizuali şi sonori; anumite secvenţe comportamentale, prealabile împerecherii, constituie un adevărat dialog, reacţia unuia dintre parteneri declanşând acţiunea următoare a celuilalt). 4. (REL.) Comunicarea însuşirilor = (în hristologie) consecinţa unirii celor două firi, omenească şi dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însuşirilor uneia celeilalte, însă fără contopire şi confuzie între ele.Sursa: DE (1993-2009) ]

CONFLÍCT ~e n. 1) Ciocnire materială sau morală violentă; situaţie controversată; stare de duşmănie; divergenţă. ~ armat. ~ social. ~ psihologic. 2) Ciocnire între interesele sau între sentimentele personajelor, care stimulează desfăşurarea acţiunii într-o operă artistică (literară). /conflictus, fr. conflict .Sursa: NODEX (2002)

JUSTIŢIÁBIL, -Ă, justiţiabili, -e, s.m. şi f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanţelor judecătoreşti. [Pr.: -ţi-a-] – Din fr. justiciable.Sursa: DEX